Copilul – simptomul familiei. Relatia conflictuala dintre parinti

In orice familie, se intampla din cand in cand ca sotii sa nu fie de acord intr-o privinta sau alta si sa apara conflicte. Dezacordul, conflictul face parte din normalitatea vietii, insa tot din normalitatea vietii fac parte si solutiile, rezolvarile pe care le gasim la dezacorduri si conflicte.

Conflictele evitate. Unii parinti evita dezacordurile de frica sa nu dea copiilor un exemplu nepotrivit si sa nu tulbure armonia din familie. Daca aceasta “solutie” (nu pot sa nu o pun in paranteze pentru ca NU este o solutie) este aplicata in permanenta, exemplul este unul nefericit, cu niste costuri serioase pentru viitorul adult: copilul invata astfel un comportament evitant, dezangajat, va prefer s se retraga sau sa cedeze spre a nu-l supara pe celalalt, in loc sa fie asertiv si sa caute solutii la probleme. Copilul invata ca armonia casei trebuie mentinuta cu orice pret, chiar si cu pretul nefericirii personale, cu riscul de a ramane neinteles, de a-ti sufoca propriile ganduri si dorinte, in loc sa invete ca relatia inseamna si dezacord, dar ca exista negociere, interes comun si, mai ales, solutii care sa impace, intr-o masura oarecare, pe toata lumea.

Irina-Petrea-copilul-simptomul-familiei-relatia-conflictuala-dintre-parintiConflictele nerezolvate. Alti parinti cu probleme majore in cuplu ajung la conflicte deschise, purtate fara perdea si in fata copiilor. Dincolo de faptul ca cei mici se ingrijoreaza atunci cand isi vad parintii prinsi in bataliile lor personale, mai mult sau mai putin verbale, mai mult sau mai putin civilizate, conflictele nerezolvate ale parintilor continua sa fie pentru copii o sursa de stress mult timp si dupa ce ecoul scandalului de ultima ora  s-a stins.

“Oare se cearta pentru ca am fost eu rau si am varsat apa pe canapea?”, “Cand o sa se mai repete, cearta asta,  oare?”, “Ce o sa se intample acum cu noi?”, “Oare vor divorta asa cum au facut parintii lui X?”,  “Cum sa fac sa ii impac?”, “De ce nu putem fi ca mai inainte?”, “De ce nu putem fi ca alte familii?”, “De ce trebuie sa se certe atat?”, “De ce tata face cutare lucru?”, “De ce mama tace /nu tace?” sunt, iata, numai cateva dintre intrebarile pe care si le pun copiii (evident, in functie de varsta lor si de puterea lor de intelegere). Sunt intrebari la care nu ei nu pot da raspunsuri, insa tocmai acest lucru ii doare, ii nelinisteste si le distrage atentia de la preocuparile firesti legate de scoala, joaca, hobbiuri si prieteni.

Efectele conflictelor asupra copiilor. Copiii pot deveni mai anxiosi, fricosi, tematori, neincrezatori, incordati, nervosi, iritabili, tristi, depresivi chiar, apatici, neatenti, uituci, dezinteresati de lucrurile care le faceau placere pana nu demult, pot suferi de cosmaruri si de insomnii, plang din senin, se concentreaza mai greu la teme si la activitatile scolare, le scade randamentul scolar, prezinta agitatie motorie (nu stau locului), se imbolnavesc de cinci-sase ori mai mult decat ceilalti copii, scad in greutate, cresc mai greu.

In familiile unde copii asista la violenta domestica (certuri aprinse, scandaluri si batai), ei pot deveni foarte iritabili, impulsivi, agresivi, manifesta tulburari grave de comportament (inclusiv comportament antisocial) si pot sa ajunga sa aiba mari probleme de disciplina la scoala.

Chiar si atunci cand parintii decid ca cei mici trebuie protejati si se straduiesc sa disimuleze din rasputeri starea conflictuala, copiii sufera. Mesajele verbale pot fi oricat de corecte, insa ceea ce ii da de gol pe adulti sunt mesajele non-verbale si elementele paraverbale la care copiii sunt deosebit de receptivi: zambetele fortate, lipsa caldurii din voce, ritmul si intensitatea vocii, privirea lipsita de afectiune, evitarea privirii, gesturile de evitare si pozitia corpului (de respingere a celuilalt), lipsa contactului fizic, a mangaierilor toate acestea sunt indicii clare care spun copilului ca ceva nu este tocmai bine intre mama si tata. Starea de tensiune este cat se poate de palpabila pentru copiii care se ingrijoreaza tocmai pentru ca simt ca le scapa ceva, ceva nelalocul, ceva rau, ceva grav.

Irina-Petrea-copilul-simptomul-familiei-relatia-conflictuala-dintre-parinti-Ingrijorarea lor se poate manifesta  prin: indispozitie, schimbari bruste ale dispozitiei generale, ticuri (precum rosul unghiilor, trasul de par, de urechi, de gat), comportamente agresive active si pasiv-agresive, tulburari de somn, accidente, imbolnaviri, retragere, iritabilitate, nervozitate.

Pe termen lung, la varsta adulta, copii din cuplurile conflictuale, disfunctionale, vor avea probleme in relatiile lor de natura romantica, fie “inghitind” tot felul de mizerii din partea partenerilor lor de frica de a nu pierde “armonia in cuplu” si de a nu fi abandonati, fie manifestandu-se la fel de disfunctional, de conflcitual ca si parintii lor.

Copiii nutresc fata de parintii lor o nesfarsita dragoste si o deplina loialitate, asa incat conflictele nerezolvate ale cuplului ii afecteaza. Insist asupra cuvantului nerezolvate, intrucat in orice cuplu pot exista conflicte care, cu siguranta, se pot rezolva. Chiar si la varsta adulta, neintelegerile dintre parinti ii dor pe copii; cu atat mai mult, atunci cand sunt mici, aceste neintelegeri, conflicte, tensiuni au impact asupra cresterii si dezvoltarii lor, educatiei, starii lor de bine.

In orice cuplu, conflictele nerezolvate duc, in timp, la racirea relatiei, la indepartarea partenerilor unul de celalalt si, in cele din urma, la destramarea relatiei. Chiar si atunci cand parintii pastreaza oficial relatia de dragul copiilor, acestia au de suferit pentru ca o conditie esentiala de a fi un parinte eficient este aceea de a fi fericit. Cu cat esti mai nefericit ca individ, cu atat mai dificil iti va fi sa performezi ca parinte.

Neintelegerile din cuplu diminueaza sensibil reteaua sociala a familiei si duce treptat la izolare sociala si la insingurare. Copiii, la randul lor, au tendinta de a evita sa isi invite acasa prietenii (de frica sa nu asiste impreuna cu acestia la o cearta in familie) si chiar evita cercurile de prieteni unde simt ca le vine greu sa pastreze “secretul” vietii lor de familie.

Parintii din cuplurile conflcituale au tendinta de a vedea mai mult aspectele negative din comportamentul copiilor decat pe cele pozitive (vaneaza greselile copiilor si sunt mai critici fata de ei). Au, de asemenea, tendinta de a adresa copiilor solicitari contradictorii si, adesea, pe un ton amenintator.  De multe ori, micile greseli ale copiilor primesc o importanta exagerata si parintii se manifesta exagerat de severi pentru ca gasesc in aceste mici greseli tot atatea supape de ventilare a nemultumirilor conjugale.

Copiii din familii confictuale au, in general, probleme de adaptare mai des decat cei din familii “normale”, probleme cu disciplina in scoala si o performanta scolara mai scazuta decat ceilalti copii. La adolescenta, acesti copii sunt mai afectati de conflictele dintre parinti decat adolecentii ai caror parinti divorteaza sau au divortat.

In ceea ce priveste atitudinea fata de casatorie, adultii care provin din familii confictuale sunt mai rezervati, mai neincrezatori in valorile acestei institutii. La randul lor, odata implicati intr-o relatie de cuplu, au mari riscuri de a-si allege parteneri nepotriviti, de a nu sti cum sa functioneze normal, de a repeta un scenariu familiar si de a avea, in cele din urma, o relatie (sau multiple relatii) disfunctionala, nefericita, care, pe mai departe, le va intari convingerile nefavorabile referitoare la viata in doi.

In concluzie, dragi parinti, daca viata de cuplu va da batai de cap, adresati-va unui psihoterapeut de urgenta. Altfel, divortul, cu toate implicatiile sale legale, economice, afective, ar putea fi o solutie mai buna pentru starea de bine, educatia si devenirea copilului vostru. Cum orice copil este simptomul familiei sale, ganditi-va ce fel de copii ati fost voi insiva, din ce familie proveniti, ce fel de relatie de cuplu au avut parintii vostri si parintii partenerului vostru, impacati-va cu trecutul, remediati prezentul, astfel incat sa va puteti ajuta copilul sa isi scrie cat mai frumos prezentul si viitorul.

(articol publicat in Revista Help Net, martie 2012)

Sursa foto 1

Sursa foto 2