La Editura Trei a apărut recent o colecţie de poveşti terapeutice pentru copii, foarte potrivite şi pentru părinţi. Într-una din poveşti, Soarele, Ploaia şi Vântul au pus odată un rămăşag: care din ei  îl convinge mai repede pe un puşti să-şi dea jos geaca. Ploaia iritată l-a udat până la piele, vântul nervos a suflat sălbatic asupra lui, dar oricât de tare s-au dezlănţuit, pe rând, împotriva lui, n-au făcut nimic, băiatul şi-a adunat mai tare hainele pe corp. Singur, Soarele, la urmă, fără să se străduiască prea tare, l-a învăluit cu o căldură blândă şi copilul şi-a scos singur geaca.

Cât de des nu ne purtăm cu copilul nostru asemenea Ploii şi Vântului? Cât de des, obosiţi şi prinşi de grijile lumii, nu mai avem destulă energie să rămânem precum Soarele, calzi şi blânzi în faţa copilului, dar şi puternici? Cât de des ni se întâmplă să ne propunem să  fim calmi şi blânzi cu copilul, dar să ne iasă totul pe dos? Avem destul de puţin timp pe care îl petrecem împreună cu copilul şi ne dorim ca în acest timp totul să fie perfect, el să funcţioneze la parametrii optimi şi să se comporte exemplar, noi să fim mulţumiţi şi să ne simţim răsplătiţi în eforturile noastre ca părinţi. Adesea, lucrurile stau exact pe dos şi, cu cât suntem noi mai obosiţi şi mai stresaţi, cu atât copilul pare mai necooperant şi lucrurile o iau la vale tot mai tare. Se generează un adevărat cerc vicios din care nu mai ştim cum să ieşim, ne antrenăm într-un skandenberg al voinţei cu copilul şi cu cei din jur şi, treptat, climatul de familie se deteriorează semnificativ.

Din păcate, nu doar climatul din familie se deteriorează, ci şi sănătatea noastră şi a copilului nostru. Cei mai mulţi dintre noi ştim că factorii de stres sunt reprezentaţi de orice situaţie care poate genera o trăire negativă, de disconfort, dar depinde numai de modalitatea în care noi, adult sau copil, interpretăm sau resimţim situaţia respectivă. Cu alte cuvinte, orice poate fi o problemă dacă noi o privim astfel. Stresul prelungit generează distres, adică trăiri cu potenţial negativ pentru organism şi care se pot croniciza, declanşând patologii mai mult sau mai puţin grave.

Irina-Petrea-bolile-copiilor-pe-fond-emotional-Printre cei mai importanţi factori de stres şi de deteriorare a climatului de familie sunt: moartea unei rude, divorţul, căsătoria și recăsătorirea, schimbările de domiciliu, schimbarea obiceiurilor alimentare (dietele), schimbarea şcolii, supraîncărcarea cu sarcini multiple, mai ales în condiţii de criză de timp, perceperea unor situaţii ca fiind ameninţătoare, izolarea socială, sentimentul constrângerii libertăţii, obstacole în calea obiectivelor personale, presiunea grupului social (proiecţiile referitoare la aşteptările celorlalţi vis-a-vis de persoana noastră care genează teama de eşec şi teama de a fi dezaprobat şi chiar respins sau exclus, valabil atât pentru părinţi, cât şi pentru copiii, locuirea continuă împreună cu familia extinsă sau în locuinţe neîncăpătoare, insalubre, lipsa de abilităţi a părinţilor de a fi părinţi, concurenţa între fraţi, starea de sănătate a membrilor familiei (boala gravă sau cronică, infirmităţi, disabilităţi), conflictele conjugale (părinţi aflaţi în conflict din motive ce ţin de tulburări de dinamică sexuală, imposibilitatea satisfacerii unor trebuinţe, complexe de inferioritate, infidelităţi), consumul de alcool şi de droguri.

Stresul prelungit determină o scădere a imunităţii, dar şi a capacităţii de refacere a organismului după boală. Pe fondul stresului, apar diverse îmbolnăviri, de la banale răceli şi alergii până la boli maligne, atât la adulţi, cât şi la copiii. Ca indivizi, avem capacităţi diferite de a face faţă stresului, unii mai mult decât alţii. Ceea ce avem nevoie să ne amintim este că cei mici sunt deosebit de fragili în comparaţie cu noi şi chiar şi atunci când par că au trecut cu bine peste o situaţie, pot apărea efecte dintre cele mai neaşteptate.

Studii efectuate pe copiii au arătat existenţa unei relaţii strânse între numărul de îmbolnăviri şi evenimentele familiale cu încărcătură negativă, din cele menţionate mai sus. Rezultatele studiului contrazic flagrant vorba populară care spune „E mic şi nu înţelege” sau „E mic, uită el”. Prezenţa acestor situaţii/factori stresori au fost asociaţi cu disfuncţii ale aparatului digestiv şi respirator şi cu frecvente accidente. În cazul copiilor din familiile în care sunt prezente simultan 3 – 4 evenimente din lista de mai sus, numărul vizitelor la medic este de 6 ori mai mare faţă de copiii din familiile în care sunt prezente 1 – 2 evenimente negative. Cu alte cuvinte, prezenţa factorilor stresori în familie şi o atmosferă de familie tensionată cresc riscul îmbolnăvirilor la copiii, mai ales la cei sub 6 ani.

Atunci când părinţii sunt incapabili să depăşească adecvat o situaţie conflictuală sau nu pot evita o astfel de situaţie, trăirile lor afective negative se răsfrâng asupra copilului, prin scăderea nivelul protecţiei afective în relaţia cu acesta.

Personalitatea părinţilor (tendinţele fobice, obsesive, anxioase, depresive, paranoice), anumite trăsături de caracter (lipsa de flexibilitate, intoleranţa, egocentrismul, o gândire de tip disfuncţional, istoria lor personală dificilă, complexele şi adicţiile faţă de alcool, substanţe, jocuri de noroc) toate se reflectă în relaţia cu copiii, în stilul lor parental, în climatul de familie şi, în cele din urmă, în starea de sănătate a copiilor, în creşterea şi dezvoltarea lor.

Un stil parental dezangajat, în care părintelui nu-i pasă de ceea ce face copilul şi nici chiar pe unde este ori ce mănâncă, neglijarea, lipsa de implicare emoţională, dar şi un stil parental autocrat, în care copilul nu are niciodată nimic de spus, este umilit şi devalorizat se reflectă direct în mod negativ în dispoziţia afectivă a copilului, în stima scăzută faţă de sine, şi, indirect, în starea sa de sănătate.

Criticile, pedepsele, reproşurile, enervarea, discuţiile pe un ton aprins, etichetările, veşnicele nemulţumiri ale părinţilor care în mod consistent văd doar aspectele negative legate de comportamentul copiilor şi nimic din ceea ce aceştia fac bine, comparaţiile nefavorabile cu alţi fraţi, atitudinile părtinitoare ale părinţilor generează tensiuni în relaţiile de familie, o stare afectivă proastă, distress şi, în cele din urmă, boli.

Adesea, ne ducem copiii la doctor pentru că prezintă dureri de cap, de burtă, vomitisme, tulburări alimentare, enurezis, encoprezis, tulburări de vorbire, de echilibru, de creştere, ticuri, tensiune musculară, insomnie, dificultăţi de concentrare, de memorare, lipsă de atenţie, fatigabilitate, letargie sau, dimpotrivă, agitaţie motorie (neastâmpărul continuu), iritabilitate, nervozitate. Surprinşi, nu mai înţelegem nimic atunci când toate analizele medicale arată că nu există nici o bază somatică a acestor simptome şi tulburări. Îngrijoraţi, supunem copii cu vârste foarte fragede la teste invazive, fără să cântărim situaţia şi din punct de vedere afectiv, fără să ne evaluăm propriile comportamente faţă de ei şi evenimentele pe care noi, ca familie, le traversăm. Constatăm numai că, toate analizele efectuate nu ne dumiresc nicidecum şi pastilele cu care îi îndopăm nu au nici un efect sau unul foarte limitat.

Irina-Petrea-bolile-copiilor-pe-fond-emotionalDe ce? Pentru că toate aceste simptome şi tulburări nu au o bază somatică şi cauza bolii trebuie căutată mai în interior, în starea sufletească a copilului, stare care depinde crucial de noi, părinţii lui, de calitatea relaţiei cu copilul, de timpul pe care i-l alocăm, de maniera în care facem faţă situaţiilor prin care trecem ca adulţi, ca părinţi şi, împreună, ca familie.

Desigur, situaţii mai grave de abuz prelungit şi şocuri traumatice majore pot genera dezechilibre severe şi conduce la instalarea unor boli grave, chiar cronice, cum este, de exemplu, diabetul sau tulburările psihice din sfera afectivităţii, gândirii şi a comportamentului.

Atmosfera de familie este influentaţă adesea de situaţii care nu depind de noi (decesul unor persoane, crize economice şi sociale, accidente, îmbolnăviri etc.), dar, în mare parte este determinată de relaţiile dintre membri, de felul nostru de a fi, de a gândi și de a ne comporta, de setulnostru de credințe și valori, de educaţia pe care am primit-o de la părinţii noștri și de educația pe care înțelegem să o dăm copiilor noștri. O educaţie pozitivă, o educaţie adecvată pune accentul pe dragoste, nu pe răsfăţ, pe valorizare şi responsabilizare, nu pe supraprotecţie, pe apreciere, respect şi încurajare, nu pe cicăleală, reproş şi comparaţii nefavorabile, pe explicaţii şi exerciţiu, nu pe forţă şi pedeapsă, pe oferirea de exemple personale corecte, nu pe „teoria lupului moralist”, pe rezolvarea de probleme, nu pe evitarea acestora, pe negocierea conflictelor şi nu pe evitarea confruntării, pe comunicare deschisă, nu pe asumţii, interpretări şi citirea gândurilor, pe consecvenţă, nu pe schimbări aleatorii în funcţie de dispoziţia de moment, pe onestitate, nu pe minciună şi iluzie, pe autonomizarea copilului, nu pe menţinerea lui într-o stare de dependenţă faţă de noi ca părinţi, de evaluări realiste şi aşteptări adecvate vis-a-vis de copil, nu pe visele noastre personale pe care i le-am croit de la naștere, pe acceptarea unicităţii lui ca persoană diferită de mine, de celălalt părinte, de fraţii sau surorile lui, de alţi copii.

Sănătatea mentală şi fizică a copilului meu depind major de eficienţa mea ca părinte şi aceasta depinde covârşitor de dezvoltarea mea personală, de relaţia mea de cuplu, de stilul de viaţă ales, de unde mă găsesc eu, în evoluția mea personală în fiecare moment al existenței mele ca individ și ca părinte. Este realist să mă aştept ca, în anumite perioade lucrurile să nu meargă pe cât de bine îmi doresc, dar important este cum fac de fiecare dată faţă.

Să nu fiți deloc surprinși dacă, adesea, soluţia la problemele de sănătate ale copilului constă în rezolvarea unor probleme personale ale noastre ca indivizi şi/sau ca și cuplu şi în schimbarea stilului nostru de parenting.

(articol publicat in Revista Help Net, ianuarie 2012)

Sursa foto 1

Sursa foto 2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *