Articole

De la Conferința TEDx Piatra Neamț

De la Conferința TEDx Piatra Neamț

M-au prins cu ochii închiși, dar cu inima deschisă!

Read more ›
Ooof, tableta mea

Ooof, tableta mea

Nu mai este nici o îndoială că elevii noștri de școală primară s-au născut cu laptopul în brațe; nici că prichindeii de grădiniță au crescut cu biberonul într-o mână și cu iPhone-ul în cealaltă. Copiii noștri sunt generația digitală, oamenii ecranului, oricare i-ar fi forma, dimensiunile și prezentarea. A încerca să-i protejăm total de expunerea la ecran (TV, computer, tabletă, smartphone) este nu doar cvasi-imposibil, ci și anacron. Aceasta este lumea lor și ei fac parte din ea, cu toate avantajele și dezavantajele tehnologiei. Cumva, lupta împotriva ecranului îmi apare la fel de inutilă ca lupta împotriva muzicii rock’n-roll în anii ’50 sau cu opoziția ferventă împotriva transportului feroviar în secolul al XIX-lea. Prin urmare, nu avem de ce să facem opoziție netă, dar aceasta nu înseamnă că putem ceda cu desăvârșire, dându-le copiilor voie […]

Read more ›
Hiperprotecţia

Hiperprotecţia

Am auzit cu toții atât de des fraza: “nu vreau copilul meu să treacă prin ce am trecut eu”. Veți spune, ce e rău în asta? Asemenea părinți dau dovadă de iubire și devotement pentru copiii lor, vor să le ofere cât mai multe și să îi ferească pe cât posibil de probleme, astfel încât viața micuților lor să fie cât mai fericită și lipsită de griji, iar ei să se dezvolte cât mai bine. Să fie, oare, chiar așa? Pe cât este de firească și de benefică grija părintelui de a-și feri copilul de accidente, boli și experiențe traumatizante, de a veghea la sănătatea și integritatea sa, pe atât este de contraproductivă grija excesivă. Supraprotecția sufocă copilul, făcându-l să trăiască parcă sub un clopot de sticlă. El nu mai trăiește ancorat în realitatea lumii […]

Read more ›
Autocompatimirea si nevoia de apreciere

Autocompatimirea si nevoia de apreciere

Sunt aproape 60 de ani de când Dorothy Law Nolte, o scriitoare americană şi consilier pe probleme de familie, a scris minunatul poem pedagogic „Copiii învaţă ceea ce trăiesc” ale cărui versuri au fost dezvoltate şi însoţite de exemple elocvente în cartea sa omonimă. „Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea”, spune unul din versurile acestui poem. În regulă, veţi spune, dar ce copil trăieşte înconjurat de milă? Şi ce părinte îşi doreşte să crească un copil neputincios, dependent de alţii, neajutorat şi vlăguit de viaţă înainte de vreme, aşa cum ajunge cineva înconjurat de milă şi „scutit” de orice răspunderi şi solicitări? Nimeni, evident, dar privind mai cu atenţie în jurul nostru, vom vedea cât de des se întâmplă totuşi acest lucru. Cea mai evidentă situaţie este aceea a părinţilor şi bunicilor ai […]

Read more ›
De ce mint copiii

De ce mint copiii

Cu toții ne amintim de minciunile pe care le-am spus în copilărie, dar, din poziția de părinte, ele se văd cu totul altfel. Minciuna face parte din viața noastră în “doze” diferie. Una este să exagerezi dimensiunile peștelui prins pe baltă, alta este să spui unui prieten “Nu mai putem ieși în weekend, soția mi-a facut un alt program” și cu totul altceva să îți minți soția că ai de lucru peste program ca să te vezi cu cine nu trebuie… Adesea spunem minciuni copiilor și le facem pe repede înainte, gândind că “lasă, uită ei”, ceea ce nu se întâmplă… Întâlnim minciuna la tot pasul, dar ne irită și ne îngrijorează minciunile copiilor, cu toate că aceștia nu dispun de o morală autonomă mai devreme de 7 ani, cu alte cuvinte, e rău ceea […]

Read more ›
Baiatul lui mama

Baiatul lui mama

Cu numai câteva minute înainte să scriu acest articol, am văzut un film marca Adam Sandler  – “Băiatul cu apa” (titlul original -“Water Boy”). Poate l-ati vazut si voi… La fel de bine ar fi putut să se cheme “Mama’s Boy” – este o metaforă comică despre mame posesive și băieți crescuți între fustele lor. O mamă (interpretată magistral de Kathy Bates) își crește singură unicul fiu (evident, interpretat de Adam Sandler), un băiat cam încet la minte, cu un defect de vorbire, dar un caracter minunat. Băiatul este “educat” acasă și trăiește izolat de lume, singur împreună cu mama și măgarul lor la marginea comunității. Deși a ajuns bărbat în toată firea, tot ce știe sa facă (adică tot ce îi este îngăduit de mama să facă) este să le aducă apă fotbaliștilor unei […]

Read more ›
Iubirea, cel mai mare dar

Iubirea, cel mai mare dar

Dragostea pe care părinții o poartă copilului este de netăgăduit. Un părinte este în stare de orice sacrificiu de dragul copilului său și nimic nu este prea mult sau prea greu atunci când este vorba de viața, sănătatea, educația și bunăstarea copilului. Și dragostea copilului pentru părinte este unică. Nici un alt bărbat și nici o altă femeie nu vor mai fi iubiți astfel de el și nu vor reprezenta ceea ce mama și tata reprezintă pentru el pentru tot restul vieții. Unii părinți pot să își manifeste iubirea în mod deschis, sincer, exuberant, alții (încă) mai consideră că pe copii este bine să îi săruți numai în somn… Exact așa se întâmplă și cu copiii: unii sunt “lipicioși”, “iubăreți”, “pupăcioși”, alți copii sunt mai țepoși decât aricii și nu suportă să fie luați în […]

Read more ›
Spiritul Craciunului

Spiritul Craciunului

Pentru mulți dintre noi, unele dintre cele mai frumoase amintiri din copilărie sunt legate de Sărbătoarea Crăciunului. Pentru mulți alții, tot de aceste sărbători se leagă și unele din cele mai triste amintiri din copilărie… Orice părinte iubitor își dorește să îi ofere copilului său tot ce este mai frumos, mai bun, mai special de Moș Crăciun. Unii, își permit să cumpere saci de cadouri, alții, poate doar câteva dulciuri, dar, oare, ce ar fi mai bine să îi oferim copilului? Un obiect poate fi lucrul cel mai simplu de oferit. De asemenea, poate fi și cel mai complicat! Uneori, știm exact ce își dorește copilul, alteori nu știm și se poate întampla ca nici el să nu știe ce vrea. Atunci, ne cuprinde disperarea căutând zile în șir “cadoul perfect” și sfârșim prin a […]

Read more ›
Primul pas în colectivitate

Primul pas în colectivitate

Colectivitatea de copii și dezvoltarea normală a copilului Până la 3 ani, personalitatea, dezvoltarea și educația copilului depind integral de familia sa, precum și de persoanele de îngrijire din afara familiei (bone). În cadrul interacțiunii copilului cu aceste persoane, încep să prindă contur conștiința copilului și imaginea de sine. Crescând, interacțiunea cu copiii, alții decât frații și surorile lui, devine tot mai importantă, copilul ajungând ca la pubertate și adolescență să își formeze propriul cerc social, deosebit de cel al familiei. Copilul are nevoie să meargă la grădiniță și la școală și să fie printre cei de vârsta lui. Importanța colectivității de copii se reflectă în dezvoltarea conștiinței de sine, empatiei, autocontrolului, abilităților de comunicare și abilităților interpersonale, gândirii critice, în ajustarea atitudinilor, opiniilor și comportamentelor în sensul adecvării sociale și adaptării, în stimularea încrederii […]

Read more ›
Agresivitatea la copii

Agresivitatea la copii

Conduita agresivă. Conduita violentă. Conduita antisocială. Agresivitatea este definită ca fiind orice comportament ostil, distructiv al unui individ. Poate fi îndreptată împotriva altor persoane, obiecte sau animale, precum şi împotriva fiinţei proprii, ca autoagresivitate. Agresivitatea poate fi verbală şi fizică, aplicată direct sau indirect asupra victimei, manifestă sau pasivă. De exemplu, încăpăţânarea, tărăgănarea lucrurilor, opoziţia tăcută, stilul „spune ca el, dar fac ca mine” sunt forme de agresivitate pasivă. Adesea agresivitatea este considerată  a fi sinonimă cu violenţă, deşi nu orice conduită agresivă presupune şi violenţă, după cum nu orice act violent este însoţit de agresivitate. De exemplu, şantajul emoţional (o formă de violenţă psihică) nu este în mod necesar însoţit de agresivitate. Violenţa presupune dorinţa de a distruge, de a vătăma, de a produce suferinţă, pe când agresivitatea, adesea, urmăreşte alte scopuri: afişarea, demonstrarea […]

Read more ›